Când mă scol, îmi plec genunchii
Înaintea feței Tale,
Nu las ochiul să se culce
Înapoi în somn de zale
Ci pornesc pe drumul rugii
Din cămară pân la cer
Cugetând la rostul crucii
Dezgolindu-l de mister.
Și găsesc, din nou, lumina
Care-alungă orice nor.
Cer să-mi speli cu sânge vina
Și să-mi vii în ajutor.
Duhul, plin de râvnă este,
Carnea e neputincioasă!
Îmi ridic privirea peste
Zarea-ntinsă, grațioasă,
Văd oștirile de glasuri
Cum spre Tine urcă, urcă
Inimi, lăcrimări și păsuri
Valuri, valuri se bifurcă
Și îți cer cu stăruință
Darul Tău ales, bogat –
Mântuire și credință
Har divin, nemăsurat.
De la ora dimineții
Si eu vin umil, Părinte,
La făgăduința vieții
Pline, drepte, sfinte.
Îmi depun în rugăciune
Mulțumirea, cântul,
Fă-mă un aprins tăciune
Să mă ducă vântul
La-nghețații din siberii
Să le duc, din Tine,
Anotimpul primăverii,
Slava care vine.
Doamne, păcătosul cere
Mila Ta cea mare,
Dă-i întâia înviere,
Fă-l la cer să zboare.
Și când va veni Hristosul
Să ne ia-n vecie
Eu, alesul, credinciosul
Plin de bucurie
Să Te laud în osane…
Iar ca epilog
Untdelemn de pus pe rane
Dă-mi în vas, te rog.